DECLARATIE

SCRISOAREA DE LUNI a Lidiei Luca: Elvetienii sunt si fair-play, nu doar confederalisti

Limba romana i se da mai bine unui elvetian decat unui reprezentant al minoritatii din RM

Acum câteva zile i-am dat mamei telefonul săptămânal, cu care am obişnuit-o de ceva timp, să o asigur că suntem bine aici, la noi, în Belgia. Doar că mama nu era interesată de Barroso, de criza europeană, dacă mai am un loc de muncă sau nu. Ea nu vroia să ştie decât cum a reuşit soţul meu să vorbească atât de corect şi frumos limba română!

Ultima dată sotul meu ii sunase pe parintii mei să-i anunţe că au devenit bunici. Mama era impresionată mai mult decât atunci când imi ceruse, intr-o română stângace, mâna.  Cand facusem ultima calatorie in Moldova, elveţianul meu nu lega decât doua vorbe, si alea cu trei greşeli. Revenind la conversatia mea cu mama, aceasta a fost o jumătate monolog, compus din toate cuvintele de laudă din dicţionar la adresa ginerelui care «în doi ani a răzbit să înveţe şi să vorbească dulcele grai românesc mai corect decat noi, sărmanii secătuiţi de cultură şi limbă» si cealalta jumătate – acuzatii la adresa celor care « ne-au stâlcit limba », desi locuiesc de ani de zile în Moldova şi nu stiu «nici măcar să dea bună ziua în română».

Sincer, şi eu îi admir pe cei care au ambiţia de a învăţa si alte limbi din pura curiozitate de a comunica cu străinii în limba lor natală, de a plonja curajos într-o cultură străină fără intermediari – traduceri sau traducători. Şi mai mare mi-a fost admiraţia pentru soţul meu care, când l-am intrebat de ce vrea să înveţe limba română, mi-a zis ca dacă eu învăţ limba lui, este fair-play si o înveţa şi el pe-a mea.

Eu am învătat limba rusă pentru că mi-a fost impusă la şcoală (mai târziu am realizat ca e bine, totuşi, să mai cunosti o limbă străină), limba engleză pentru că imi era singura speranţă de a-mi aduce noi perspective şi limba franceză… din dragoste, atât pentru el, cât şi pentru toată cultura franceză la care nu am avut acces până de curând.

Acasă, în Moldova, motivaţia de a învăţa o limbă străină era, şi probabil acum este mai mult ca niciodată, legată de visul de a clădi o carieră sau de a emigra şi rareori de dragul limbii sau a culturii respective. Aceasta poate explica parţial paradoxul ruşilor din Republica Moldova care nu vorbesc limba română – cunoaşterea limbii de stat nu este obligatorie pentru angajare iar emigrarea… ei bine, ei nu au emigrat în Moldova; ci au colonizat-o, cam cum au procedat primii europeni in America de Nord sau Africa de Sud. Dacă nu prin colonizare, altfel cum se explică procesul prin care au obţinut compatrioţii nostri ruşi cetăţenia acestui stat? Cât despre interesul de a comunica sau de a ne cunoaşte limba şi cultura – dezinteres total. E destul să treci prin magazinele din Chişinău şi să le întrebi ceva în română pe doamnele vânzătoare mai în vârstă decât tânăra noastră republică independentă. Îti vei da repede seama că doamnele, deşi au trăit o viaţă în Moldova, tot nu îţi vor răspunde decât în limba rusă. În Belgia am întâlnit ruşi care s-au stabilit aici şi au învăţat nu una, ci ambele limbi oficiale – franceza şi neerlandeza. În Coreea de Sud am cunoscut ruşi instalaţi acolo – vorbesc, inevitabil, limba coreana. Alţii care i-am întâlnit în Asia vorbeau la perfecţie pe lângă limba engleză, limba japoneză sau limba chineză. O fi oare româna mai grea?

Dar bine, nu vreau să acuz pe nimeni şi mai mult, nu vreau să fiu partizana celor care iscă scandal interetnic sau se întorc împotriva celor care au devenit, cu timpul, compatrioţii noştri. Căci trăind mai mulţi ani în medii multiculturale am realizat că beneficiile unei astfel de societăţi sunt imense. Acum, cand după mulţi ani de speranţă guvernul Moldovei a început să depună eforturi pentru apropierea de Europa, iar în Europa a început să bată vânt cu miros de independenţă – partidul independentist flamand din Belgia a câştigat alegerile locale la Anvers, dând speranţe flamanzilor să scape de waloni, Scoţia a primit unda verde de la premierul britanic să organizeze referendumul pentru independenţa faţă de Regatul Britanic, bascii şi catalanii simt şi ei vânt în pupă să evadeze din mrejele Madridului – aş vrea să cred că Moldova va reuşi să ramână, chiar dacă frântă de la Ţară, o ţărişoară mică, unită, cu toţi locuitorii ei de toate etniile trăinind în armonie. Ca si Elveţia, dacă tot vrea Igor Dodon să îi iau exemplul. Nu ştiu dacă dânsul s-a referit la sistemul lor de vot, la sistemul lor confederal de guvernare, la caracterul distinct al separatiei dintre Biserică şi Stat sau la numarul de limbi oficiale. Deşi mi-ar placea să cred ca este posibil, rămân sceptică faţă de un poiect de asemenea anvergură, pentru simplul motiv că puţini compatrioţi de-ai noştri sunt fair-play, şi mai puţini consideră că dacă noi învăţăm limba lor, este fair-play să o înveţe şi ei pe-a noastră.

« Scrisoarea de Luni » a Lidiei Luca, Bruxelles, 29 octombrie 2012

Aceasta postare nu reflecta decat punctul de vedere al autorului si nicidecum cel al intregii Comunitati a Basarabenilor din Belgia sau a IEMoldova asbl.

DECLARATIE: Belgia solicita mobilizare generală

Comunitatea Basarabenilor din Belgia, Bruxelles, 30 aprilie 2009

Comunitatea Basarabenilor din Belgia se adresează tuturor forţelor civile si politice democratice din Moldova sa se mobilizeze pentru a face obstacol căderii prada a Republicii Moldova in ghearele distrugătoare ale dictaturii voroniste.

Atacurile constante la adresa presei libere de la Chişinău, ultimul in data fiind cel al consilierului Ministrului de Interne care cerea «explicaţii privind politica editoriala» a ziarului Timpul, precum si cele la adresa publicaţiilor «Ziarul de Garda» si «Jurnal de Chişinău»; atacurile la adresa ONG-urilor sensibile la valorile unei societati deschise; denigrarea liderilor politici, in speţa calificarea lui Dorin Chirtoaca, primarul capitalei si vicepreşedinte al Partidului Liberal, drept «bolnav psihic» de carte preşedintele Voronin; ameninţările adresate instituţiilor europene precum ca ar «crea cortine de fier», sunt gesturi disperate ale unui regim autocrat a cărui ambiţie este de a se menţine la putere cu orice preţ, fie el prin strangularea criticilor sau manipularea instituţiilor europene, a Parlamentului European, a Reprezentantului Special al UE pentru Rep.Moldova sau a Consiliului Europei, prin distribuirea de «documente» de genul «Moldova under attack» la Strasburg, produs a postului de televiziune NIT.

 Stimaţi basarabeni dornici de a trai intr-o societate democratica, preşedintele Voronin doreşte o atitudine obedienta fata de persoana dumnealui, de genul «când tătuca Voronin spune o vorba in casa, aşa sa fie», altfel spus paternalist, autoritar si atotputernic, care nu poate fi tolerat de o fiinţa umana luminata.

 Spectrul terorii folosit de autorităţile comuniste de la Chişinău pentru a tine populaţia la cheremul sau este mizerabil, primitiv si las. Ţinem sa va spunem inca odată ca cetăţenii moldoveni de peste hotare sunt la fel de tulburaţi de ceea ce se întâmpla in Moldova, ca si toata populaţia Moldovei in ansamblu. Vom continua sa va susţinem prin toate toate mijloacele democratice posibile, prin informarea corecta a cetăţenilor europeni si a factorilor de decizie despre evoluţia reala a situaţiei in presa, societate si politica si vom folosi toate pârghiile necesare pentru ca situaţia din Moldova sa nu fie banalizata de mass-media europeana, de instituţiile europene si de carte cetăţenii europeni.

Lupta pentru democraţie este una anevoioasa, dar fara cale de întoarcere, dar care merita efortul. Suntem convinşi ca toţi cetăţenii din Moldova merita o soarta mai buna decât cea pe care le-o rezerva regimul comunist de la Chişinău copiilor, fetelor, tinerilor contestatari si minţilor luminate si dotate de spirit critic ale naţiunii.

 Fiţi tari!

Pentru Comunitatea Basarabenilor din Belgia,

Ludmila Bulgar

Valeriu Tataru

Agafia Zahu-Cosmir

Nadejda Rusu

Nina Serban

Olesea Corotcova-Morozova

Andrei Gurin

 http://www.zdg.md/stiri/belgia-incurajeaza-la-mobilizare-generala